Acasa Despre noi Fonduri structurale Campanii Achizitii Firma de exercitiu Contact Vino si tu!
 
Organizatie Voluntarii nostrii Proiecte Cum poti sustine
POSDRU DMI 2.1 Parteneri Finantatori Voluntariat
TINERI CU ATITUDINE
Site realizat cu sprijinul "M.T.S." si "D.J.S.T." Braila

Urmati-ne pe

 

Tinerii, profesorii si scoala



Tinerii, profesorii si scoala


    De fiecare data cand incepe un nou an scolar, oamenii isi reamintesc de problemele sistemului educational. Asa se face ca, de pilda, prima zi de scoala este marcata de stiri despre institutiile de invatamant a caror renovare nu a fost finalizata, despre noile reforme in educatie, despre salariile mici ale profesorilor, dar si despre o absorbtie tot mai mica a absolventilor pe piata muncii. Dintre toate dezideratele, cel mai important pare a fi determinarea universitatilor sa pregateasca specialisti potrivit cerintelor pietei. Vechea vorba „Ai carte, ai parte” s-ar putea aduce la zi astfel: „Ai carte potrivita, ai parte pe piata muncii!”
    Pe langa faptul ca, din punct de vedere economic, acest obiectiv este din ce in ce mai greu de atins, datorita crizei economice si a unei concurente crescute, chiar si acest up-date cred ca este din ce in ce mai indoielnic si insuficient pentru problemele de adancime ale tinerilor.
    Nu putini sunt absolventii sau dascalii dezamagiti de faptul ca pregatirea pe care o ofera scoala in acest moment nu asigura succesul in viata, mai bine zis tot succesul. La serviciile bine platite, dar si la cele prost platite, una din marile probleme ramane atmosfera, relationarea dintre colegi. Si, la un moment dat, target-ul atins nu mai aduce satisfactie, caci nu ai cu cine impartasi bucuria reusitei. De ce nu formam o echipa cu colegii, desi am avut trasee educationale comune, iar firma, in special daca este mare, are buget aparte pentru dezvoltarea spiritului de echipa?
    Una dintre cauzele pentru care se intampla acest lucru este nefirescul relatiei profesor – elev. O relatia depersonalizata, plina de cerinte de ambele parti, bazate pe drepturile ambelor parti, a inlocuit relatia dascal – elev, cea din „Domnu’ Trandafir”, de pilda. Si nu cred ca aceasta se datoreaza trecerii a mai bine de 100 de ani ori inventarii iPad-ului.
    Ce-i de facut? Nu este suficient sa constatam ca aceasta relatie se depersonalizeaza, ca devine un simplu schimb de informatii, in urma caruia elevul sau studentul poate deveni un robot apt sa repete lucrurile invatate, chiar si de la catedra, ci este necesar sa intelegem care este functionarea corecta a relatiei profesor – elev, din punct de vedere al pedagogiei modelelor.
    Familia, spatiul public, societatea au nevoie de oameni cu caractere puternice pe care scoala trebuie sa-si asume in continuare rolul de a le forma. Insa, pentru a pune in practica acest aspect, este nevoie de dascali care isi inteleg vocatia, de oameni care au rostul, prin ceea ce predau, sa formeze si sufletele celor din fata lor, asemenea unui parinte sau a unui maestru. Ei vor transmite carte si caracter.
Comenteaza si tu...